8 iul. 2012

Apus cu parfum de tei



     Pasesc pe aleea acoperita de flori de tei uscate tardiv,de vant.Printre ele,trosnesc sub greutatea pasilor bucati din scoarta unui copac batran.Miros de pamant,de muschi si de tei.Cine-ar fi crezut ca se pot imbina atat de armonios...
 Cateva case razlete de pe colinele din apropiere  asteapta sarutul de noapte buna al cerului.Ca un nor rosu-caramiziu,soarele le acopera intr-o imbratisare,revarsand asupra lor linistea serii.Ma aud soptind ``acolo-as vrea sa fiu!``,insa ma zaresc privindu-ma intr-o vitrina ce inca pastreaza picaturile ultimei ploi. 
Dar sunt aici! imi spun din nou.Si pregatindu-ma sa ma ascund in cardiganul meu calduros,o faclie rosiatica imi lumineaza calea precum un felinar intr-un tablou sepia.Cumva,nu ma mai zaresc in vitrinele ude si nici frig nu-mi mai este.
Soarele a parasit colinele pentru a apune.Sau pentru a-mi oferi bucuria imensa a celui mai intens apus cu aroma florilor de tei.





 
 

Blog Template by YummyLolly.com